ARTICOLE

Reprezentare modernă a Scufiței Roșii de Henry Kilham

Este bine cunoscut faptul că celor mici le plac poveștile. Cu supereroi, cu zâne, cu tărâmuri fermecate, zmei și alte produse ale imaginației scriitorilor, copii vor să le audă pe toate și să-și aleagă personajul preferat. Printre basmele copilăriei multor români se află Scufița Roșie, Capra cu Trei Iezi, Cenușăreasa, Prințesa din Pădurea Adormită și multe alte basme cu prinți, prințese și zmei. Întrebarea care a stat pe buzele multora a fost: oare ce impact au toate aceste povești asupra dezvoltării psihice și emoționale a acestor copii?

Dintr-un search pe Google despre Alice în Țara Minunilor reies mai multe idei: că Lewis, autorul, avea tendințe către pedofilie, că se vorbește despre o boală neurologică, despre halucinațiile vizuale, auditive și senzoriale din schizofrenie, despre o tulburare perceptivă apărută în urma unor afecțiuni precum epilepsia, a unor tumori pe creier sau în urma consumului de substanțe. S-o fi drogat Alice? O fi fost nebună sau bolnavă? O fi fost fructul imaginației bolnave a lui Lewis care își consuma fanteziile sexuale scriind? O fi suferit autorul de vreo ludomanie? Sau o fi o poveste simpatică de adormit copiii, cu o fetiță care se lăsa purtată de imaginație pe meleaguri fermecate? Contează? Ar fi important pentru voi să știți despre ce e vorba sau să știți cu exactitate ce a vrut să spună autorul, de unde s-a inspirat și care e treaba până la urmă cu Alice? Vă plac lucrurile exacte? Vă place să dețineți controlul sau vă place să vă lăsați purtați de poveste așa cum s-a lăsat și Alice de aventură? Ați fi avut încredere în iepure? În cine aveți încredere? Sau nu aveți.